singurătatea e tot ce mai am
m-ai lăsat între drumuri largi
ticsite cu oameni
grei si triști
în seara de după noi
am rupt apusul și umbra ta
după care le-am așezat în tabloul
cu zimbri si codri
ţi-l mai aduci aminte uneori ?
cearceafurile mai păstrează și azi
mirosul pământului tău
de când ai plecat
am rămas cu apocalipsa în mine .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu