eram mută .
Mergeam în adierea vîntului ,
vedeam pescaruşii înotînd
pe fulgii de nisip
în valurile mării
se reflectau
ochi negri de speranţe
lume disperată,
tăceri flămînde
în departare întilnisem
un cîine care avea fobie
şi o mîţă plînsa
simţeam în faţa mea miros de grai .
erau
vise muşcate de cobre .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu