nod în stânga

nod în stânga

ploaia își face loc în ochi
ma umplu de apa
sunt plina
goala
rece
uda

alergând prin timp
stânga prinde noduri
din ce în ce mai mult

orașul împletit
cu vise
trece prin coaste și se îneacă in stomacul meu
doldora cu apa de ploaie
ma hrănesc cu copaci uscați
și copii fericiți

moartea e o viata fricoasa
ce trăiește în mine .

îmi mușc buzele
oamenii apar în mine ca niște năluci -
rupte din tablourile lu Picasso
mă arată cu degetul și mă condamnă că nu sunt deloc primitoare .

nebunii ăștia se bat cu capul de pereți
și ma invita isteric sa le țin  companie
încep sa urlu , sa-i aranjez în rânduri ca pe niște
soldați
ii îmbrac în costume sure și bocanci
se uita la mine și încep sa plângă cu o căldura inumana
le dau fiecărui câte un post :
- tu ai grija de vise
- tu de oamenii care vor sa intre aici
- tu de sentimente .

ma privesc inhibați
și pleacă ,
iar eu rămân ca o păpușa de lemn
cu obrajii storși
ochii de 4 cm
cu sufletul boțit în palme
așezată pe o câmpie
cu griu .