Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte...

17 oct. 2014

din cada iubiri se prelingeau cuvinte 
cuvinte stoarse,cuvinte udate cu lacrimi,
cuvinte ca tăiau suflete,
și totuși iubirea nu s-a mai întors vreodată,
fiorii din fiecare silaba s-au trecut ca o zi de toamna

acum ți-ai tatuat toate durerile pe fata 
buzele tale vorbesc despre ochii ei negri.
obrajii tai palizi păstrează urme de sărutări
unele apăsate învolburate cu pasiune, 
altele scurte din graba, unele lungi din dragoste 
și altele de sfârșit.

nimic nu se mai întoarce 
iar tu ai rămas pătat de umbra 
dragostei dintâi.
frunzele
ploaia
noroiul
îmi mai vorbesc si astăzi despre tine

tabloul asta în care se preling
amintirile despre noi
despre ca am fost
cândva,undeva
ma sugruma

oare ai fost al meu vreodată ?
poemele mele îngrămădite ca o balta intro gaura
se sfarsesc la tine
la iubirile mele efemere
care nu știu nici astăzi dacă au existat
cu adevarat

toamna asta plânge cu lacrimi de crocodil
plânge cu frunze îmi zic
si frunzele astea îmi cântă în struna despre
amor si dragoste
despre cum eram noi
roșii de iubire si galbeni de boala iubirii

lumea asta utopica
e goala
ca copacii, ca noi , ca tine !