Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte...

28 apr. 2013


Doamne, ce dor  poate sa-mi fie de tine .

sunt plăsmuită din plumbul lui Bacovia și rănile,lacrimile lui ... au trecut 6 luni de atunci , am devenit o lămâie stoarsă fără coajă , pustiul și a făcut cuib în mine  ...  sunt cu un picior în   marea moartă și altul în cea neagră .
sunt rece ca Atlantida și la fel de pierdută
om ? n-am fost niciodată = doar plumb .
m-am oprit intre rămășițe de amintiri ticsite cu tine , tine , tine .
m-am lepădat de lacrimi nu și de sufletul tău .
m-am rătăcit între versuri și nu mai pot scrie .
falangele , mintea mea o iau razna când vine vorba de a-mi deschide sufletul în poeme
inima îmi zvacneste în elegii chinuitoare ce mă țin ostatic în lumea de ieri și azi

Bună
Cum o mai duci ?