lipeste din mine orice

ei

îmi strîng rămăşăţele din trup

îmi ating uşor cu virful degetelor oasele
şi mă fac OM
îmi iau mîinele şi-mi zidesc chip
îmi strîng lumina în pumni
şi-mi renasc ochi
îmi lipesc frunze

ce imi sevesc ca buze

lent

îmi iau picioarele

merg

m-au zidit fară suflet.

Viaţa mea a murit undeva pe traseu

încă îl iubesc

trupul meu

se revarsă în ape sărate

mă dizolv asemeni unei

substanţe .

de atunci inima mea

populează

alte corpuri mai însufleţite ca mine

sufletul mie închis într-o

cameră fară numar

acolo mi-au rămas goluri şi momente

sfîşiate cu dinţii lor

de azi răsuflu mai artificial ca morţii

sunt mai pustie ca pustiul

mai moartă decît marea moarta .