la amiază o sa mor -

pisica-mi va închide ochii

pe vecie

spre seara mă voi transforma în

steaua de apoi

cerul mi-a pregatit un loc

deasupra casei mele

să-i pot veghea pe-ai mei .

tăcerea moleculilor

mă duce dincolo de vremuri ,

mă urcă pe vîrfuri de amintiri

colţuri de remuşcări

nisipul îmi stă în gît

de parca l-aş fi înghiţit

frunzele îmi cîntă neliniştea ,

păsările îmi duc dorul în ape

tainele mă îmbăţişează iar

gîndurile îmi devin iluzii

in timp ce

eu ma calugaresc .

arşi de vii în nepăsare de urme

cicatrice ,

copii stau într-o celulă în care ar trebui să stea viermii

copiilor li se iartă tot

împreună alipiţi trup cu trup -

stau înghesuiţi în cutia aşezată

în ungheraşul plin cu praf şi plase de păianjen

nu se mai uită nimeni -

nu le mai pasa

-Si ce dac is copii ?

oameni nemiloşi

prihaniti

de gheare

meschini şi "urîţi"

sînt peste tot ca moliile .

Transformind.

Gîndurile lui mă prefac

în mii de lumînări

devin

ceară fosforescentă

Nerviii de ciumă mă descompun

în mii de bucăţi de carne

îmbîcsite cu sare .

Mă transform în

mii de ioni şi electroni.

sunt reacţie |

Mistic de Greieri

gînduri de vîrcolac

în căutare de lume

demenţă de orbi

în jurul focului

transparenţă de soare

şi

suflete moarte

ne mişcăm în ritmul

copacilor

îndrăgostiţi de bani

omorîţi de neajunsuri

ceartă din avere ,

şi vise inundate

se învîrteşte emisfera

cu tălpile în sus

trăim ca nişte cîini flămînzi de oase ,

lătrăm la Dumnezeu

pentru o viaţa mai bună ,

gălăgia metroului ne umple

Golul

săraci la suflet

ăştia suntem noi

nişte demoni

Dependenţi de moarte !

mă învîrt în mii de globuri -

totul e sfîşiat

iubirea dezbrăcată merge pe drumuri cîrpite

speranţa s-a sinucis pe timp de ceaţă

ura fumează satisfăcută,

tristetea îmi rîde ironic

aruncîndu-mi cuvinte de ocară

cîinii mi-au muşcat din fericiri

fărmituri de gînduri şi sticle .