tăcerea moleculilor

mă duce dincolo de vremuri ,

mă urcă pe vîrfuri de amintiri

colţuri de remuşcări

nisipul îmi stă în gît

de parca l-aş fi înghiţit

frunzele îmi cîntă neliniştea ,

păsările îmi duc dorul în ape

tainele mă îmbăţişează iar

gîndurile îmi devin iluzii

in timp ce

eu ma calugaresc .