Viaţa mea a murit undeva pe traseu

încă îl iubesc

trupul meu

se revarsă în ape sărate

mă dizolv asemeni unei

substanţe .

de atunci inima mea

populează

alte corpuri mai însufleţite ca mine

sufletul mie închis într-o

cameră fară numar

acolo mi-au rămas goluri şi momente

sfîşiate cu dinţii lor

de azi răsuflu mai artificial ca morţii

sunt mai pustie ca pustiul

mai moartă decît marea moarta .