Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte...

20 dec. 2011

am o tumoare de frig



mă pierd în mulţime

umblu pe pietricele

mă aşez şi încep să plîng ca un copil

pierd zile

în care

nu mă trezesc


ploua ,

fantomele

îmi bîntuie creierul

îmi strîng corpul şi mă împachetează

de parcă mă fac cadou


dispar în negură
balansez printre timpuri

îl caut
pe tata .












3 comentarii:

  1. Ai facut o cerere de inscriere pe Biblioteca Prafuita. Inca este valabila dar nu ai acceptat.
    Mai doresti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place foarte mult cum scrii.Scrii din suflet, din durere, din iubire, scrii parti din tine.Ai talent, dar nu e doar atat...
    Sunt fericita ca ti-am intalnit blogul
    zambeste, viata e frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana , multumesc mult pentru apreciere !

      Ma bucur că ai intrat , te mai aştept .

      Ștergere