ma doare tacerea asta mortala ce ma copleseste de o eternitate , ma dor lacrimile care nu mai curg , ma dor ochii - vad aceiasi dezamagire aceiasi oameni care mi-au fugit printre gene , ma dor pumnii de cind bat sa-mi trezesc eul din mine , ma doare cerul shi soarele pentru ca sunt fierbinti iar eu sunt prea rece pentru a ma apropia de ei , ma dor copacii verzi care s-au trezit de somnul adinc dar eu inca mai dormitez adinc in os pina la moarte . sunt atit de ratacita ca nu mai stiu unde sau oprit picioarele .timpul nu trateaza au trecut luni si tot pierduta sunt - am fugit in mine m-am ascuns in genunchii .
Se pare că viaţa pe pământ e compusă din durere...:(
RăspundețiȘtergereprea multa .prea
Ștergere