îmi mușc buzele
oamenii apar în mine ca niște năluci -
rupte din tablourile lu Picasso
mă arată cu degetul și mă condamnă că nu sunt deloc primitoare .

nebunii ăștia se bat cu capul de pereți
și ma invita isteric sa le țin  companie
încep sa urlu , sa-i aranjez în rânduri ca pe niște
soldați
ii îmbrac în costume sure și bocanci
se uita la mine și încep sa plângă cu o căldura inumana
le dau fiecărui câte un post :
- tu ai grija de vise
- tu de oamenii care vor sa intre aici
- tu de sentimente .

ma privesc inhibați
și pleacă ,
iar eu rămân ca o păpușa de lemn
cu obrajii storși
ochii de 4 cm
cu sufletul boțit în palme
așezată pe o câmpie
cu griu .