o fost o data ca ...
mai stii cind te-am dus in
cochilia mea
ne-am dat pe leagan atunci
si eu te-am lasat sa stai pe iarba mea,
scarile care te duceau in jos
acolo
era lumea mea
esti riul, oceanul, marea mea
si toate apele la un loc
nu stiu ce-ai devenit mai intii fericire sau dezamagire

om de moment

om de moment

Om de moment
Asa izi zic
Eu am nevoie de suflet
Tu de momente
Asa si ne devoram
Eu iti mușc din suflet
Tu din coapse,
Din urechi,
Din sani
Suntem doi flaminzi
Ce se hranesc din iubiri paralele
Mie imi ajunge pe perioade
Tie pina la urmatoarea infulecatura
Hai sa ne parasim
Eu pe tine
Tu pe mine
Paraseste-ma om de moment
Cara-te
I-ati sufletul si freaca-l bine
Intr-o dugheana cu inalbitor
Esti patat
Si doar in jumatati
Nici nu ai observat cum ai ramas fara oglinda
Toate femeile care au trecut prin patul tau
Te-au furat esti aproape lefter
Spala ce mai ai
Si caieste-te pentru toata
Foamea ta bolnava
Fa rugagiuni
Ingenuncheaza in fata femeilor ...
Calugareste-te iti zic

cum ar fi daca
pe mormintele funerare
ar fi scrise
povestile indivizilor
pe care ii maninca tarina
asa-i ca ar fi frumos ?
si ai trece prin cimitir
ca printr-o biblioteca

de ce mortii se
imbraca in haine ?
n-ar fi corect
ca macar la final sa fie goi si sinceri
cu multumea ?

acum, aici
in fața ta,a tuturor sunt goală
îți marturisesc ca mă tem de vise
oameni și singurătate
sunt o lașă
mint ca și cum nu te-am iubit vreodata
sau că sunt bine
sunt aici exact in fata ta
am picioare mici
si solduri voluptoase
parul meu nu e roscat cum a fost si nici cum e acu
si nici nu ti l-as putea descrie
uneori imi place de mine
ma cred frumoasa
si asta-mi place
sunt al naibii de neincrezuta
mi-e rusine de ceia ce gindesc
si fac
am ochi albastri
mîini mici și grase pe unde
uneori se strecoară cîte o venă
nu-mi place cuvintul ideal-perfect
nu-mi plac proștii ,
uneori ma cred desteapta
am tatoo si nu ma intreba ce inseamna
imi place berea,cafeaua si tu
cel care ma citeste
povestesc despre toate
o iubesc pe mama
acum nu mai sunt doar trup
sau o imagine
acum sunt goala
dar pîna unde ?

hai sa fugim
intr-o alta lume
paralela
unde tu vei fi al meu Fat FRUMOS
eu a ta Ileana Cosanzeana
unde sakura
e intotdeauna
inflorita
unde tu ma iubesti si eu nu pot  fara
rasuflarea ta
hai sa fugim ...

Nu spun ca a fost noroc
sa te fi întâlnit 
ești tipul de om de care te împiedici, 
și nu cu dreptul, 
tipul de om care iți rupe o mina, un picior 
iți scoate un ochi doi, 
iți fărâmă un suflet mai smulge vreo inima doua,trei 
sa nu-ți fie dor
ți-am poruncit
ma întreb dacă are rost sa scriu acest poem 
dar  licuricii se plimba pe planeta mea în lumea mea 
și-mi poruncesc 
visez sa fiu iubire 
dar o fi prea târziu 
afara e frig 
și e zăpada 
și eu te mai caut ! 

singuratatea imi musca din coapse
ma scuipa ca un sarpe
 apoi iar ma inghite
imi stringe ramasitele  ma ruguma mai nemilos
decat prima oara 

supravetuiesc pentru tine
iar tu
il lasi sa muste din mine
si nu mai apari sa ma salvezi asa ca in basme
demult n-ai mai fost Fat Frumos
sau oare ai fost vreodata ?

de ce m-ai lasat sa pier incetul cu incetul
dupa ochii tai albastri
ca cerul ca marea ca tot albastrul care-l iubesc si-l urasc mai mult si mai mult

de ce m-ai ingropat
inainte sa revii ?

de ce ai apus FAT FRUMOS ? 

marea tea inghitit pentru totdeauna
in urma ta a ramas doar ecoul meu
spinzurat de lampa din hol
 pasii mei legati de drum
cu ochii tintiti la cer 
si bratele incatusate

m-ai întrebat dacă te-am iubit vreodată-nu știu

atunci când ni s-au ciocnit sufletele
temperatura corpului meu s-a întors direct la -40
erai atat de rece
ți-am poruncit să nu mă lași
vreodata
dar erai prea surd ca sa ma auzi
si prea mut ca sa-mi mai vorbești


când ti-am povestit despre toate visele mele
ai ras, te-ai amuzat copios
pe naivitatea mea

tu scumpul meu
ma întrebi dacă te-am iubit vreodată
-NU MAI  STIU  !!! 

din cada iubiri se prelingeau cuvinte 

cuvinte stoarse,cuvinte udate cu lacrimi,

cuvinte ca tăiau suflete,

și totuși iubirea nu s-a mai întors vreodată,

fiorii din fiecare silaba s-au trecut ca o zi de toamna

acum ți-ai tatuat toate durerile pe fata 

buzele tale vorbesc despre ochii ei negri.

obrajii tai palizi păstrează urme de sărutări

unele apăsate învolburate cu pasiune, 

altele scurte din graba, unele lungi din dragoste 

și altele de sfârșit.

nimic nu se mai întoarce 

iar tu ai rămas pătat de umbra 

dragostei dintâi.

frunzele

ploaia

noroiul

îmi mai vorbesc si astăzi despre tine

tabloul asta în care se preling

amintirile despre noi

despre ca am fost

cândva,undeva

ma sugruma

oare ai fost al meu vreodată ?

poemele mele îngrămădite ca o balta intro gaura

se sfarsesc la tine

la iubirile mele efemere

care nu știu nici astăzi dacă au existat

cu adevarat

toamna asta plânge cu lacrimi de crocodil

plânge cu frunze îmi zic

si frunzele astea îmi cântă în struna despre

amor si dragoste

despre cum eram noi

roșii de iubire si galbeni de boala iubirii

lumea asta utopica

e goala

ca copacii, ca noi , ca tine !