lipeste din mine orice

ei

îmi strîng rămăşăţele din trup

îmi ating uşor cu virful degetelor oasele
şi mă fac OM
îmi iau mîinele şi-mi zidesc chip
îmi strîng lumina în pumni
şi-mi renasc ochi
îmi lipesc frunze

ce imi sevesc ca buze

lent

îmi iau picioarele

merg

m-au zidit fară suflet.

Viaţa mea a murit undeva pe traseu

încă îl iubesc

trupul meu

se revarsă în ape sărate

mă dizolv asemeni unei

substanţe .

de atunci inima mea

populează

alte corpuri mai însufleţite ca mine

sufletul mie închis într-o

cameră fară numar

acolo mi-au rămas goluri şi momente

sfîşiate cu dinţii lor

de azi răsuflu mai artificial ca morţii

sunt mai pustie ca pustiul

mai moartă decît marea moarta .

la amiază o sa mor -

pisica-mi va închide ochii

pe vecie

spre seara mă voi transforma în

steaua de apoi

cerul mi-a pregatit un loc

deasupra casei mele

să-i pot veghea pe-ai mei .

tăcerea moleculilor

mă duce dincolo de vremuri ,

mă urcă pe vîrfuri de amintiri

colţuri de remuşcări

nisipul îmi stă în gît

de parca l-aş fi înghiţit

frunzele îmi cîntă neliniştea ,

păsările îmi duc dorul în ape

tainele mă îmbăţişează iar

gîndurile îmi devin iluzii

in timp ce

eu ma calugaresc .

arşi de vii în nepăsare de urme

cicatrice ,

copii stau într-o celulă în care ar trebui să stea viermii

copiilor li se iartă tot

împreună alipiţi trup cu trup -

stau înghesuiţi în cutia aşezată

în ungheraşul plin cu praf şi plase de păianjen

nu se mai uită nimeni -

nu le mai pasa

-Si ce dac is copii ?

oameni nemiloşi

prihaniti

de gheare

meschini şi "urîţi"

sînt peste tot ca moliile .

Transformind.

Gîndurile lui mă prefac

în mii de lumînări

devin

ceară fosforescentă

Nerviii de ciumă mă descompun

în mii de bucăţi de carne

îmbîcsite cu sare .

Mă transform în

mii de ioni şi electroni.

sunt reacţie |

Mistic de Greieri

gînduri de vîrcolac

în căutare de lume

demenţă de orbi

în jurul focului

transparenţă de soare

şi

suflete moarte

ne mişcăm în ritmul

copacilor

îndrăgostiţi de bani

omorîţi de neajunsuri

ceartă din avere ,

şi vise inundate

se învîrteşte emisfera

cu tălpile în sus

trăim ca nişte cîini flămînzi de oase ,

lătrăm la Dumnezeu

pentru o viaţa mai bună ,

gălăgia metroului ne umple

Golul

săraci la suflet

ăştia suntem noi

nişte demoni

Dependenţi de moarte !

mă învîrt în mii de globuri -

totul e sfîşiat

iubirea dezbrăcată merge pe drumuri cîrpite

speranţa s-a sinucis pe timp de ceaţă

ura fumează satisfăcută,

tristetea îmi rîde ironic

aruncîndu-mi cuvinte de ocară

cîinii mi-au muşcat din fericiri

fărmituri de gînduri şi sticle .

viaţa

mă caută în disperare

pe colinele viselor

merg printre fumuri albastre,

îi simt

respiraţia

inima îmi bate în agonie

de valuri şi

simţuri omeneşti

momentul îmi putrezeşte raţiunea

sunt în abis

cu doruri spînzurate

fug

spre nicaieri

în urma mea stă viaţa ...

dementă .