singurătăţi prăfuite

dor de lacrimi ?

dragoste nouă ?

iluzii

ochi mai umezi

linişte foarte tăcută

visurile devin mai visuri .

departe se afla sufletul meu

poate in cimitir ?

poate in ocean la dus vintul ?

-undeva acolo!

zapada

îmi creşte rădăcini în picioare

gerul îmi rupe gratiile

în care m-am adăpostit

doua luni şi douăzeci şi şapte de zile.

frigul îmi intră în măduva oaselor

şi-mi ucide sentimentele

pe partea stîngă a inimii

am imprimate flori albastre

prin retină-mi zăresc marea

mă dezveleşte de propria-mi piele

şi-mi pictează sînii.

sunt deţinuta

propriilor iluzii.

Biblioteca Prăfuită te invită să te înscrii în volumul de poezii Încă există poeţi, volum care dorim să îl lansăm în acest an.
Volumul Încă există poeţi intenţionează să scoată în evidenţă talentul românilor de a scrie poezii, poezii care au fost uitate, iar cei care au dorit să îşi promoveze poeziile s-au răzgândit din cauza drumului greu de străbătut, pentru a fi cunoscut ca şi poet.

pustiul mă inundă în

valuri cu speranţe

ce mă împotmolesc în spuma de pe mal .

caut alinare în lacrimele

prizonierilor

ascunşi în iarba cu miros

de tămîei şi lume

şerpii mă spînzură în toate versurile

posibile şi imposibile

prin ochi îmi curg rîuri negre

aştept

încă aştept .

am zburat douasprezece vieţi

în regăsirea noastră .

m-am ars,

liniştea triumfătoare

mi-a spulberat

frigul din ochi

nu te mai pot pipăi ,

candela s-a stins

înaintea nopţii

am căutat lumea ta

ai plecat înainte să

apară răsăritul

găurile mi-au absorbit

metaforele, epitetele

şi poemul despre tine .

astăzi suntem doar străini .

strigătele mi se zbat

în genunchi ,

îmi bat moartea

spiritele mă calcă în

picioare

am faţa distrusă

crengile îmi acoperă ranile,

văd sherpi cu ochii scoşi ,

mă rod picioarele

stau în glod

îmi bat cuiele în propriul sicriu

am murit pe timp de ploaie .

Noapte

voci

vise

muzică

lume

noi

sărut

goană

"Iubirea nu-i pentru noi "

am o tumoare de frig

mă pierd în mulţime

umblu pe pietricele

mă aşez şi încep să plîng ca un copil

pierd zile

în care

nu mă trezesc

ploua ,

fantomele

îmi bîntuie creierul

îmi strîng corpul şi mă împachetează

de parcă mă fac cadou

dispar în negură

balansez printre timpuri

îl caut

pe tata .

Poezia mea plinge ca mine

durerea s-a întins

pe cutia toracică ,

desfrînată şi neinterzisă ,

îmi colindă

inima

uşor –uşor

îmi trece prin măduvă

şi-mi roade

206 de oase

sîngele meu -

e mai deosebit

s-a prelins în mine

din marea roşie atunci cînd

Mama şi Tata

facură dragoste

iubindu-se la superlativ

ochii

suferă lacrimi

dacă n-ar fi existat,

nu supravieţuiam

fiecare plinge in felul sau dar

poezia mea plinge ca mine .

Departe de lume

între ghiarele vîntului

lacrimile oceanului,

stă sufletul meu

încătuşat de miros mort

fug dar,

picioarele nu mai lasă urme ...

mă pierd .

renasc din lună

şi merg agale în infinit,

după ochii tăi,

găsesc doar braţele tale dornice de îmbrăţişare

în pustiul acesta amorf –aici

a putrezit iarba dar-

tu mai trăieşti.